Labels

luni, 23 august 2010

Redhead Song

Tanya Brody - The Redhead Song .mp3
Found at bee mp3 search engine

luni, 8 martie 2010

Despre Români şi alte naţii!!

Naufragiu în Pacific
Linga o insulă uitată din Oceanul Pacifíc
S-a-ntamplat un naufragiu, nici prea mare, nici prea mic.
Nu stiu care-a fost motivul : ceată, valuri, teroristi,
Cert e c-au scăpat cu viată o multime de turisti.
Dar să vezi ce intamplare, iaca, pe cuvantul meu,
Cum se joacă cu destine Bunul nostru Dumnezeu.
Că din marea inclestare, din a valurilor sevă,
Au scăpat ca prin minune doi Adami cu cate-o Evă :
Doi broscari si cu-o broscară, doi frantuji si-o frantuzoaică
Doi englezi si-o englezoaică, doi rusnaci si cu-o rusoaică,
Doi nemtoci cu o nemtoaică, doi arabi si-o arăboaică,
Si doi greci cu o grecoaică cu mustată de tigroaică.
Basca au iesit din valuri, cu noroc, doi mexicani
Si cu-o mexicancă trăznet, la vreo optsprezece ani.
Si-ncă doi yanchei pur-sange au scăpat si ei usor
Evident că impreună cu americanca lor.
Si-n final, să vezi necazu': cocotati frumos pe-o stancă,
Uite c-au scăpat ai dracu' doi romani si cu-o romancă!
Si-a trecut vreo săptămană de cand au naufragiat
Sapte zile-n care-a naibii, multe s-au mai intamplat.
Că broscanul cel mai tare, celuilalt ii sparse fata
Să rămană numai unul pe felie cu ragazza.
Cat despre frantuji, acestia, cum ii stim noi plini de zel
Fac de-o săptămană-ntreagă sex in grup cu mademoiselle.
Englezoii inc-asteptă, poate pică tam-nesam
Cineva să-i introducă, s-o cunoască pe madam.
Rusii-ncearcă in echipă să o schimbe pe rusoaică
Pe vreun kilogram de votcă chiar făcută din pufoaică.
Nemtii s-au uitat la valuri, pe-urmă la nemtoaica lor
Si-au plecat in largul zării inotand cu mare zor.
Beduinii, vai de dansii, cum nu au prea multe-n bilă
Negociază arăboaica, cum s-o schimbe pe-o cămilă.
Grecii se iubesc pe rupte, iar grecoaica mică, grasă,
Blestemandu-si a ei soartă ii priveste pofticioasă.
Mexicanii se-apucară cu bărbatii să trateze
Cum să vandă mexicanca sau măcar s-o-nchirieze.
Pe yankei, a lor femeie, de cinci zile ii disperă
Povestindu-le de drepturi, liberate, carieră.
Iar romanii cei uniti in cultură si idei
Au format fix... trei partide si se ceartă intre ei!"

vineri, 20 februarie 2009

Dreptul la lene!

de Paul Lafarge

Lucrarea "Dreptul la lene" a fost scrisă în 1885 (acum două secole, da, nu e o greşeală!) şi e mai actuală ca oricând. Vorbeşte până şi despre criza unde vom ajunge...

Iată argumentele, pe scurt:
1. muncim mai multe ore şi producem mai mult, ca să câştigăm mai mult - aşa ni se cere ideologic de către societatea capitalistă - că doar marii industriaşi/patroni au nevoie de oameni motivaţi, care să le producă mai mult, să se îmbogăţească ei mai mult; lenea nu e bună, că nu muncim pentru ei, nu ne înregimentăm.
2. produsele, la un moment dat, nu se mai vând, căci sunt prea multe, piaţa e saturată, iar oamenii nu mai au bani - salariile oferite de industriaşi/patroni nu sunt suficiente pentru toată tentaţia la care produsele lor ne supun; intervine publicitatea, care ne convinge să cumpărăm.
3. tentaţi, vrem să cumpărăm. Muncim mai mult, să câştigăm mai mult, să ne permitem. Mulţi ne lăsăm tentaţi şi facem şi credite.
4. la un moment dat sunt atât de multe produse, că nu mai are cine le cumpăra - căci spirala infernală continuă. Continuăm să muncim mai mult, ca să ne plătim creditele, să consumăm mai mult.
5. dacă tot sunt dispuşi din ce în ce mai mulţi oameni să muncească mai mult, de ce să angajeze patronii 10 oameni în loc de 7, sau chiar 5, că doar or să muncească bine ăia 5, dacă sunt bine prinşi în credite şi dorinţe de consum. Şomajul e gata! Astfel, mai puţini oameni muncesc mai mult, calitatea produselor/serviciilor scade, dar nu contează pentru patron: banii vin. Şomerii - treaba lor!
6. creditele sunt din ce în ce mai multe, căci cine intră în cercul lor, iese greu.
7. la un moment dat, piaţa crapă: locuri de muncă, credite, imobiliare, totul pică.

Ei bine, acum ne aflam în acest al 7-lea moment. E incredibil, dar acelaşi autor ne explică faptul că dacă am munci mai puţin, fiecare dintre noi, am putea trăi toţi mai bine, şomajul ar scădea - nivelul de viaţă al populaţiei s-ar îmbunătăţi. Dar nu ar mai câştiga atât de mult patronii...
Numiţi asta nebunie, mania persecuţiei, paranoia, dacă doriţi. Dar parcă nu e absurd ce a spus omul ăsta. Şi a spus-o cu... 123 de ani în urmă!
Argumente contra?