Labels

luni, 17 decembrie 2012

Morgan Freman despre victimele din Newton

"You want to know why. This may sound cynical, but here's why.

It's because of the way the media reports it. Flip on the news and watch how we treat the Batman theater shooter and the Oregon mall shooter like celebrities. Dylan Klebold and Eric Harris are household names, but do you know the name of a single *victim* of Columbine? Disturbed
people who would otherwise just off themselves in their basements see the news and want to top it by doing something worse, and going out in a memorable way. Why a grade school? Why children? Because he'll be remembered as a horrible monster, instead of a sad nobody.

CNN's article says that if the body count "holds up", this will rank as the second deadliest shooting behind Virginia Tech, as if statistics somehow make one shooting worse than another. Then they post a video interview of third-graders for all the details of what they saw and heard while the shootings were happening. Fox News has plastered the killer's face on all their reports for hours. Any articles or news stories yet that focus on the victims and ignore the killer's identity? None that I've seen yet. Because they don't sell. So congratulations, sensationalist media, you've just lit the fire for someone to top this and knock off a day care center or a maternity ward next.

You can help by forgetting you ever read this man's name, and remembering the name of at least one victim. You can help by donating to mental health research instead of pointing to gun control as the problem. You can help by turning off the news."

luni, 19 noiembrie 2012

Noutati legislative.

CIAICOVSCHI ANCA - ABOGADA: PARALIZACIÓN DE LOS DESAHUCIOS (VERSIÓN EN RUMANO)

marți, 18 septembrie 2012

Pescuit de pe internet, un nou articol despre Rosia Montana


HIPERBOREENII ŞI SHAMBALLA
O descoperire senzaţională zguduie lumea oamenilor de ştiinţă. Istoria trebuie rescrisă.

BOMBA
Ǝn cursul lunii februarie 2012, o echipă de geologi, romĆ¢no-canadiană, urmărind rămăşiÅ£ele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatĆ¢rşi Ć®n urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană au făcut din Ć®ntĆ¢mplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. Ei au descoperit la baza galeriei capătul rectangular al unei lespezi aurii care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reieşit că era vorba Ć®ntr-adevăr de o piatră compozită, obÅ£inută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram şi 55% pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus Ć®n condiÅ£iile ştiinÅ£ei actuale.

HIPERBOREANUL
Faptul este cu atĆ¢t mai surprinzător cu cĆ¢t galeria unde a fost semnalată lespedea, supranumită şi Galeria Hiperboreană şi aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roşia Montană, fusese cercetată Ć®n urmă cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul anului 1976 şi, datorită uluitoarelor descoperi arheologice şi antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost Ć®nchisă şi apoi sigilată la comanda Securităţii. Printre mineri Ć®ncă se mai vorbeşte Ć®n şoaptă despre această galerie şi nu sunt puÅ£ini cei ai căror taÅ£i sau fraÅ£i mai mari, foşti mineri la Roşia Montana, care au luat parte la consolidările şi săpăturile arheologice din galerie la acea vreme, au dispărut de-acasă şi s-au Ć®ntors bătuÅ£i după cĆ¢teva săptămĆ¢ni. Ǝntre timp cei mai mulÅ£i dintre ei au murit datorită bolilor profesionale. Cei patru martori rămaşi Ć®n viaţă nici măcar nu mai doresc să-şi amintească. Unul dintre ei, domnul Ion Moiş, fost şef de echipă pe timpurile acelea, după o Ć®ndelungă chibzuială, s-a hotărĆ¢t totuşi să rupă tăcerea. Iată relatarea faptelor petrecute atunci, aşa cum le-a trăit martorul ocular Ion Moiş:
„Poate că nu trebuia să zic nimic, că doară am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moÅ£i al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost: Ć®n iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziÅ£ie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galeria 13, rămasă Ć®nchisă Ć®ncă de pe vremea austroungarilor, urmĆ¢nd ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexploată Ć®ncă de pe vremea agatĆ¢rşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole Ć®nainte să ajungă romanii stăpĆ¢ni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le plăcea lor să le spună. E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar este limpede că ei s-au lămurit foarte repede şi că au abandonat. Lucrările de consolidare şi electrificare au durat aproape pĆ¢nă Ć®n vara lui 76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părÅ£i a galeriei care se inundase. AtĆ¢t vĆ¢lvele din mină cĆ¢t şi electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu ne mai fusese dat să vă niciodată. Nici ortacii mei nu mai văzuseră. După ce l-am arătat directorului minei acesta l-a predat securistului Ǝntreprinderii Miniere de Stat Roşia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul cĆ¢nd l-am găsit? Că Ć®n ce poziÅ£ie? Că cine a mai fost cu noi Ć®n mină? Că cine mai ştie de existenÅ£a lui? Câţi am intrat şi câţi am ieşit din şut Ć®n ziua aia? Mă rog, tot felul de Ć®ntrebări aiuritoare ca să ne sperie şi să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toÅ£ii evident iar după ce ne-a pus să semnăm declaraÅ£iile, ne-au trimis Ć®napoi Ć®n galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei.
Atunci când treaba noastră a fost terminată au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşaaa... ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el au venit o echipă întreagă de civili daar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze nouă legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnasem declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu vagonetele afară din mină.
Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stĆ¢ncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strĆ¢nse. Osul pe care Ć®l găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă da’ ce mai vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii îşi notau cĆ¢te ceva din ce ziceau arheologii, alÅ£ii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densuşianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare că să-şi vadă ăla cu Densuşianu de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologu cel tĆ¢năr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scapat una cum că scheletu ăla era de hiperborean şi că ar putea fi chiar strămoşul nostru! „ Nu se poate tavarişce! Ce hiperborean visezi!” - a răcnit la el unul gras Ć®n haine de piele şi cu accent rusesc! - „Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit tu maimuţă de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul ăsta pleacă la Moscova!... Ia luaÅ£i-l pă reacÅ£ionaru’ ăsta d-aici! BĆ®stro, bĆ®stro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toÅ£i. Doi gealaÅ£i au sărit pe el, l-au legat şi l-au tĆ¢rĆ¢t afară din mină. „Ia hai! StrĆ¢ngeÅ£i, Ć®mpachetaÅ£i Ć®n lăzi şi duceÅ£i totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă! ” Tot pe noi a căzut măgăreaÅ£a cu strĆ¢nsul şi cu căratul.
S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi de urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde?, nu ştiu.... Dar ştiu că am mâncat bătaie vreo săptămână încheiată şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac...!? Nici cu ortacii mei pe care i-am întâlnit din nou la mină nu am mai vorbit despre asta.
Ceva de bine totuşi mi s-a Ć®ntĆ¢mplat după aceea. La o săptămĆ¢nă după ce m-am Ć®ntors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine cĆ¢nd intram şi ieşeam din şut, a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu cĆ¢nd l-am văzut mi-a Ć®ngheÅ£at sĆ¢ngele Ć®n vine. „Uite Ioane, - mi-a zis -, şi eu sunt moÅ£ ca şi tine. Şi tot ca şi la tine, neam de neamul meu au fost băieşi la Roşia Montana. Am fost acolo cĆ¢nd s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Eu ca şi tine am fost martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Ǝnăuntru ai poză. Să ştii de la mine că acolo Ć®n galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoÅ£ilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi ăştia din securitate care nu ne speriem aşa de uşor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu Å£i-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră Ć®n urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată . Dar mai am Ć®n schimb poza cu hiperboreanul de la el”.

LESPEDEA
Dar să revenim la lespede...
Ne aflăm Ć®n luna aprilie 2012. Ǝn urma discuÅ£iilor purtate cu uşile Ć®nchise la Ministerul Minelor Petrolului şi Geologiei, partea canadiană a opinat ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie Ć®nchisă de urgenţă. Partea romĆ¢nă a fost de acord cu păstrarea secretului Ć®nsă a insistat să continue cercetările şi să trimită o a doua echipă, de data aceasta de arheologi condusă de un arheolog bătrĆ¢n cu o cicatrice Ć®n colÅ£ul ochiului stĆ¢ng. Timp de trei luni, săpăturile Ć®n jurul lespezii s-au derulat Ć®n secret, rezultatul fiind decopertarea integrală a lespezii. Nu a durat foarte mult deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de ani Ć®n urmă scheletul uriaşului dac hiperborean, aflat acum la Moscova iar parte din munca cu săpatul rocii şi cu decopertarea o făcuseră arheologii de atunci. Măsurătorile au scos la iveală faptul că lespedea, perfect şlefuită, avea o lungime de 12 metri, o lăţime de 6 metri şi o Ć®nălÅ£ime de 3 metri, cĆ¢ntărind cu aproximaÅ£ie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decĆ¢t a fost estimată “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conÅ£inut Ć®n ea reprezentĆ¢nd cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decĆ¢t s-ar fi putut obÅ£ine prin reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Roşia Montană Ć®n urma exploatărilor aurifere, şi de 150 de ori mai mult decĆ¢t tot aurul extras de la suprafaţă şi din toate galeriile de agatĆ¢rşi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari şi de romĆ¢ni la un loc.
Zona a fost imediat închisă cu gard de sârmă ghimpată şi pusă sub pază militarizată iar săpăturile preliminare pentru forarea unui puţ cu diametrul de 12 metri care să ajungă până la lespede au demarat la începutul lunii mai 2012.
La sfîrşitul lunii iunie, mai precis pe data de 23 ale lunii, lespedea a fost scoasă la suprafaţă, segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere şi transportată de urgenţă noaptea, sub escortă militară către o destinaţie necunoscută. Totuşi există unele informaţii din surse demne de încredere, din care rezultă că fragmentele containerizate au fost predate Combinatului Siderurgic SIDEX Galaţi şi că au deja topite şi transformate în lingouri de aur şi wolfram, dar locul secret unde se află ele depozitate acum încă nu se cunoaşte.

SCRIEREA DACICĂ VECHE
Faptul că lespedea a dispărut şi nu s-a păstrat nici măcar o fotografie a ei este lesne de înţeles. Un lucrător care a participat la dezmembrarea ei suţine că există totuşi un set de fotografii care au fost făcute de către un bătrân arheolog român de prestigiu, care au fost date spre studiu unui paleolingvist şi care, a atras atunci atenţia autorităţilor că lespedea prezintă o valoare culturală şi istorică inestimabilă pentru poporul român şi pentru întreaga umanitate şi în orice caz incomensurabil mai mare decât valoarea ei economică. Pentru argumentarea afirmaţiei arheologul a prezentat atunci câteva fotografii ale lespezii în care se putea observa că toată suprafaţa ei era acoperită de o scriere în basorelief, de un verde smarald, total necunoscută după spusele paleolingvistului, dar cu probabilitatea cea mai mare de a fi pelasgă, dispusă în trei şiruri paralele care porneau din partea stângă sus şi şerpuia în diagonală încolăcindu-se în spirală în jurul unui cap de lup, şi sfârşind apoi la baza ei, în colţul din dreapta. Se pare că autorităţile române au rămas insensibile la aceste atenţionări şi dovezi şi au dispus tăierea şi topirea lespezii, urmând ca după vânzarea aurului să verse la vistieria Statului contravaloarea procentului de 19,31% negociat cu partea canadiană, conform contractului de exploatare a aurului şi a metalelor rare ale zonei.

SHAMBALLA ?
„Lucrurile Ć®nsă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci cĆ¢nd, - declară de data aceasta reputatul arheolog, al cărui nume din motive de siguranţă personală nu-l putem face public - la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puÅ£ cu diametrul de 4 metri Ć®n interiorul căruia cobora o scară elicoidală ale cărei trepte erau săpate Ć®n pereÅ£ii puÅ£ului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puÅ£ului emana o lumină lăptoasă, violacee. Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme din uimire, totuşi Ć®nafara paleolingvistului care s-a precpitat ca un apucat pe scări Ć®n jos, nimeni nu a mai avut curajul să coboare şi să verifice ceea ce se afla Ć®n puÅ£, iar a doua zi a fost deja prea tĆ¢rziu. Am aşteptat cu toÅ£ii ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scĆ¢nduri intrarea Ć®n puÅ£ul care ducea spre interiorul muntelui şi-apoi au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi au fost Ć®nchise gura puÅ£ului exterior precum şi intrarea Ć®n galeria săpată in vremuri imemoriale de către agatĆ¢rşi. Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toÅ£i martorii care au asistat la prelevarea lespezii, a descoperirii puÅ£ului din adĆ¢ncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea Secretului de Stat şi-apoi am plecat cu toÅ£ii speriaÅ£i Ć®napoi pe la casele noastre, care-ncotro.”
La sediile Ministerului Minelor Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, aşa cum de altfel era şi de aşteptat, nimeni nu ştie nimic. Peste toate aceste evenimente s-a aşternut tăcerea. Există unele voci carea firmă că persoane suspuse de la Guvern au muşamalizat toată afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheologul şi cu lucrătorul martor a fost în după-amiaza zilei de 28 iulie 2012. După această dată aceşti doi martori care s-au expus şi au rupt tăcerea nu au mai putut fi găsiţi la domiciliu. De fapt ei nu au mai putut fi găsiţi nicăieri. Vecinii povestesc ceva despre nişte ridicări cu dubele, cu agenţi mascaţi în miez de noapte, dar nici acest lucru nu este prea sigur.

ƎN ATENÅ¢IA PRIETENILOR!
Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să vă aventuraţi singuri prin pădurile din jurul Sarmisegetuzei Regia, să nu vă miraţi dacă veţi întâlni un om cu o privire luminoasă, violacee, care susţine că a fost în Shamballa şi că ştie un tunel pe sub Sarmisegetuza care duce către minele de aur de la Roşia Montană. Iar dacă începe să vorbească într-o limbă necunoscută, probabil pelasgă, ascultaţi-l cu atenţie, chiar dacă nu înţelegeţi ce spune în acel moment. Va veni o vreme când veţi pricepe.

duminică, 9 septembrie 2012

Why not get to know Romania?

Nice clip, infinitely better than the official ones, and realized with an infinitely lower budget!!

joi, 30 august 2012

ANUNÅ¢ UMANITAR


ANA-MARIA ARE NEVOIE DE NOI! La vârsta de 33 de ani, Ana-Maria Ursu, era asistent medical la Clinica Monegal din Tarragona (Barcelona), un model ca persoana si profesional. Locuind singura in acea localitate si-a dedicat viata având grija de ceilalţi, iubindu-si profesia in toate aspectele. Un grav accident (inca in curs de investigaţie de către autorităţile spaniole) a adus-o pe data de 7 Iulie 2012 la Spitalul Juan XXIII Tarragona la limita intre viata si moarte.
In prezent Ana Maria se afla in stare de coma vegetativa. Speranţele unei recuperări fizice sau psihice sunt minime sau practic inexistente fiind alimentata in prezent prin tuburi. Mama ei, la o vârsta avansata, nestiind limba spaniola, s-a văzut obligata a calatori din România pentru a-si ingriji fiica in stadiul menţionat, iar acum, după doua luni de suferinţa departe de casa, are nevoie de sprijinul nostru pentru a o duce pe Ana-Maria acasa, unde o aşteaptă ingreaga familie îngrijorata.
Cei care doresc a o ajuta cu o mica donaţie, cu toate ca sunt timpuri grele pentru toţi, o pot face in contul deschis pe numele sau, Ana Maria Ursu: BBVA 0182/3304/35/0201513877 Pentru mai multe informaţii, indoieli, mesaje, etc. puteţi contacta cu Dna. Anca Ciaicovschi, la adresa de mail: c3736@icaaltneria.com sau la telefon: 607750065.
FAMILIA VA MULTUMEŞTE DIN SUFLET!

sâmbătă, 16 iunie 2012

Wow, Maia Morgerstern, I love you! Save Rosia Montana

Daca trebuie...imi donez si eu singura bucata de aur pe care o am, verigheta!
If I must...I will donate the only piece of gold I have, my weeding ring!

vineri, 18 mai 2012

Noi suntem urmașii Romei sau Roma e urmașa Daciei??

Documentarul de mai jos pe mine sincer m-a convins!
Daca v-a convins si pe voi da-ti link-ul mai departe, sau share pe retelele de socializare..

miercuri, 28 martie 2012

Alerg pentru o cauza

Un bihorean alearga la Maratonul din Viena in numele elevilor merituosi din Beius, orasul sau natal

Remus Sime, un tanar inginer IT pasionat de sport, va participa in 15 aprilie la cea de-a 29-a editie a Maratonului Viena, in numele unei cuze: strangerea de fonduri pentru sustinerea academica a elevilor beiuseni care provin din familii modeste.
Toti banii adunati in urma promovarii acestei cauze vor fi folositi pentru acordarea de burse elevilor meritorii din cadrul Colegiului National Samuil Vulcan din Beius, orasul natal al lui Remus. Elevii eligibili pentru aceste burse trebuie sa aiba media generala pe anul precedent peste 9.00 si sa provina din familii cu venituri modeste.

Bursele vor fi anuale, in cuantum total de 1200 ron distribuiti lunar elevilor si vor fi acordate pentru o perioada de 12 luni.

miercuri, 22 februarie 2012

Amintiri din prezent

Sună ciudat?? poate da poate nu; dacă vreți să aflați ce se ascunde Ć®n spatele titlului...mici detalii și o invitație aveți Ć®n link-ul urmator:

Blogul lui Gratian Lascu

 Gracias!!

joi, 12 ianuarie 2012

The best beauty agent on the market!!

Efect permanent!!

Try it on!! if you are not satisfied with this product we guarantee your money back!
Fotoshop by AdobƩ from Jesse Rosten on Vimeo.